это - очень красивая страна!

Mă aflam zilele trecute în Râşnov. Văzusem cetatea de vreo trei ori. Voiam să văd oraşul, care, ca toate oraşele transilvănene, şi-a păstrat centrul medieval. Era un fel de sărbătoare acolo, care mă făcea să mă simt neconfortabil. Nişte boxe enorme care revărsau false acorduri populare printre nenumărate tarabe cu roşii şi pepeni, aşezate în faţa caselor din care cele mai tinere au mai mult de un secol. Erau terase unde stăteau tineri ebriecioşi şi veseli.
Văzuserăm centrul. Îmi doream de mult, n-a fost cea mai bună ocazie, dar fie şi aşa, îmi împlinisem dorinţa. Ne întorceam la maşină.
De nicăieri, lângă noi s-au iţit două tinere care, într-o engleză foarte subţire, ne-au întrebat de unde se poate lua autobuzul spre Braşov. Nu ştiam. Ne-am oferit să le ducem noi. S-au luminat, îngrijorându-se doar, din prea mult bun simţ, de posibilitatea de a deranja. N-au deranjat, dimpotrivă.
Am aflat că erau din Sankt Petersburg, că au plecat cu rucsacul în spate prin România, că erau aici de trei zile şi erau copleşite. Văzuseră multe, multe şi nu se mai săturau. Ştiau că minunatul castel de la Bran nu fusese al lui Dracula. Au râs de mercantilismul ideii. Voiau să vadă Peleş. Ne-au întrebat de Sighişoara. Voiau totul.
Afirmaţia din titlu o spuseseră ele, în engleza lor subţire: "You have very beautiful country". Adică "Aveţi o ţară foarte frumoasă". Mi-aş fi dorit să le filmez, să le înregistrez, să se audă peste tot. Să audă şi cei care o defăimează obsesiv şi arţăgos, din inima ei sau de aiurea, cei care trăiesc aici şi "asta le ocupă tot timpul".
Mă îndoiesc că postarea asta reuşeşte să transmită ce am simţit eu atunci. Ce bine mi-era că eram la Râşnov, România, o ţară foarte frumoasă. Dar e tot ce pot să fac. Deocamdată.