Lumea mea

    Am dat azi dimineață peste un DVD filmat într-o călătorie din 2011, una din cele multe și fascinante, pe care le așteptam un an întreg și pentru cheltuielile cărora eram în stare să muncesc în brânci, oricât. Fuseserăm atunci pe Valea Oltului, văzuserăm misteriosul Turn Spart și casa lui Anton Pann, pitită printre blocurile anodine din Râmnicu Vâlcea. Pășiserăm și pe urma romanilor din Castrul Arutela Bolivari, ale cărui pietre continuă să șoptească celor ce știu să asculte și printre trovanții din Costești, pe care nu exagerez când spun că îi simțeam vii; zăriserăm icoana Mântuitorului luminată aproape miraculos doar de o rază furișată prin deschiderea unei grote de legendă din perimetrul Mănăstirii Turnu. Plutiserăm pe Transalpina, fiind încântați, în seara aceleiași zile lipsite de temporalitate, de ce frumos era pusă în valoare Alba Carolina și, Doamne, ce monumentală este biserica în care s-au cununat Regele Ferdinand și prețioasa Regină Maria. În seara următoare, aproape dans