Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Csernáton és csodák... (Cernatul si minunile sale...)

O sambata rece de noiembrie cu miros de ianuarie, un pic de timp liber, o postare pe un blog la care am ajuns intamplator, o noua destinatie: un muzeu neobisnuit - "Pal Haszmann" - din Cernat, un sat intins mai ales in dreapta soselei E524 care leaga Targu Secuiesc de Brasov. Este, desigur, un exemplu al felului cum secuii stiu sa-si pretuiasca trecutul, traditiile, mostenirea. Caci, in Cernat, limba romana e vorbita cu mare dificultate. Intr-o oarecare masura, inteleg si accept asta.
Muzeul este neobisnuit prin multe: prin faptul ca il puteam vizita singuri, caci cheia cladirii principale, un superb conac vechi, in care se afla o buna parte din exponate, era in usa, iar prezenta noastra acolo nu nelinistea pe nimeni, desi perimetrul muzeal este locuit; prin fotografiile vechi, de inceput de veac XX, la o data cand tehnica era exotica si in Bucuresti, daramite intr-un sat secuiesc oarecare; prin casele traditionale care, odata ce le treci pragul, iti starnesc o vie emotie: h…

это - очень красивая страна!

Mă aflam zilele trecute în Râşnov. Văzusem cetatea de vreo trei ori. Voiam să văd oraşul, care, ca toate oraşele transilvănene, şi-a păstrat centrul medieval. Era un fel de sărbătoare acolo, care mă făcea să mă simt neconfortabil. Nişte boxe enorme care revărsau false acorduri populare printre nenumărate tarabe cu roşii şi pepeni, aşezate în faţa caselor din care cele mai tinere au mai mult de un secol. Erau terase unde stăteau tineri ebriecioşi şi veseli.
Văzuserăm centrul. Îmi doream de mult, n-a fost cea mai bună ocazie, dar fie şi aşa, îmi împlinisem dorinţa. Ne întorceam la maşină.
De nicăieri, lângă noi s-au iţit două tinere care, într-o engleză foarte subţire, ne-au întrebat de unde se poate lua autobuzul spre Braşov. Nu ştiam. Ne-am oferit să le ducem noi. S-au luminat, îngrijorându-se doar, din prea mult bun simţ, de posibilitatea de a deranja. N-au deranjat, dimpotrivă.
Am aflat că erau din Sankt Petersburg, că au plecat cu rucsacul în spate prin România, că erau aici de tr…

Când viaţa ţi se pare anostă...

...un bun exerciţiu, fără îndoială, este să-ţi testezi dragostea de ea. Să treci voit printr-o situaţie de limită. Odată ieşit de acolo, eşti purificat.
Aşa cred, acum, după ce am trecut prin Canionul "Şapte scări", unde se ajunge prin Timişu de Jos, foarte aproape de Braşov, pe DN1, către Bucureşti. Auzisem de el şi-mi spuneam, într-o doară, aşa cum spunem noi multe fără să şi filtrăm ce spunem, că trebuie să-l văd. Ştiam că e de mers, că e de urcat, că te udă la un moment dat cascada de lângă tine, mă rog, ştiam cam tot ce puteam găsi pe net.
Ei bine, am ajuns. L-am văzut. L-am urcat. Sunt acrofob. Rămân acrofob. Dar ştiu mai multe despre mine, despre instinctul de supravieţuire, despre cum e să te depăşeşti pe tine însuţi atunci când n-ai de ales. Căci, după câţiva kilometri buni făcuţi pe un drum ascendent încântător prin pădure, neavând condiţie fizică deloc, a mă întoarce de la baza canionului era de neacceptat.


Puştii care fac bungee jumping şi care povestesc despre e…

Din preocupările intelectuale ale bloggerului de acum treizeci şi trei de ani...

Luna fermecată

Într-o noapte senină,
De safir,
Am întins mâna după Lună,
Leagănul îngerilor mici.
Atunci, luna mi-a făcut cu ochiul,
Mi-a zâmbit
Şi a coborât spre mine
Umplându-mi camera
Cu lumină fragedă.
Eu m-am suit în ea
Şi m-a purtat
Prin lumea de vis,
Albastră.

Va provoc cu prietenie, putinii mei cititori, sa recunoasteti localizarea geografica a peisajelor de mai jos. Irlanda? Windows Desktop?...