Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2014

Un fel de Scufița Roșie

Nu pot să nu rânjesc de fiecare dată când văd pe la știrile catastrofale persoane felurite care mărturisesc, siderate, că au un număr de ani (de regulă suficient de mare să creeze admirație), dar că așa ceva n-au mai văzut. Cu alte cuvinte, mare e grădina Domnului și niciodată nu-i prea târziu pentru nimic.
În vara asta anostă și ursuză am împlinit mulți ani, dar cred că abia acum încep să înțeleg (cât retard...) că singura persoană pe care te poți baza oricând, care nu te uită și nu te abandonează niciodată, care te iartă, orice ar fi și pe care o ierți, orice ar fi, ești tu însuți.
Așa încât, săturându-mă de patul meu de-acasă (nu mai suport, înțelegi, nu mai suport...), când cearșafurile nu mai mi-au zâmbit (sic!), m-am luat pe mine însumi într-un experiment. Mi-am spus că, dacă îmi voi dovedi că pot să umblu printr-o pădure numai cu mine însumi, (hai să admitem că nu te simți în largul tău de unul singur prin codru, oricât de om în toată firea ai fi) atunci pot să fac orice - eu …