Lumea mea

"Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a petrecut..." Asa am sa incerc sa fac, desi e greu... Unul din cei mai buni ani din viata mea isi ia adio, lasandu-ma cu sumedenie de intrebari legate de motivele pentru care Dumnezeu a fost atat de bun cu mine... Mai presus de realizari, de achizitii, de norocul care m-a insotit tot timpul, au fost bucuria de a-i vedea pe cei dragi sanatosi si linistiti, bucuria de a-mi redescoperi prietenii cei minunati, atatia cate degete la o mana, dar extraordinari... Happy new year, happy new year! May we all have a vision now and then Of a world where every neighbor is a friend... May we all have our hopes, our will to try, If we don't, we might as well lay down and die... (ABBA - "Happy New Year") ... Au fost calatoriile, locurile magice pe care le-am vazut, de la Sarmizegetusa la Stonehenge, de la cetatile medievale transilvane la cetatile medievale britanice... calatorii de care m-am bucurat pe deplin, cu toata recunostinta fa

N-am sa stiu niciodata, cu siguranta, ce am facut sa merit ce mi se intampla si persoanele dragi care fac sa se intample ceea ce mi se intampla... Ma pregatisem pentru o depresie. Craciunul a trecut, familia s-a reimprastiat si nu putea urma decat o seara de vechi singuratati cu noi motive. Si exact in momentul perfect pentru a preintampina asta, a inceput sa se prefigureze visul oricarei nopti de iarna. Multumesc din suflet stim noi cui!... Pozele sunt graitoare ele insele. Slanic Moldova e minunat oricand, dar nu are echivalent atunci cand e iarna, e zapada, e frig, e noapte si tocmai a fost Craciunul...

... acolo unde Enescu a gasit suficient de multa magie si liniste pentru a da lumii singura sa creatie de opera, monumentala "Oedip". Un loc magic nu numai pentru ilustrele amintiri pe care le poarta, dar, pentru mine, si pentru crepusculul si toamna unice pe care mi l-a oferit intr-o duminica seara. E inimaginabil de frumos sa te plimbi prin curtea edificiului, sa-ti fosneasca frunzele de stejar moarte sub pasi, sa te odihnesti langa statuia ganditoare a artistului si sa-ti fredonezi in minte acordurile "Rapsodiei romane"...

...la un han care se doreste un castel si care are imprejurimi emotionante...

Da, deja traiesc din amintirile verii defuncte... Borsec e un loc tare drag mie. L-am descoperit anul trecut, l-am redescoperit anul asta cu alti ochi. M-a emotionat de fiecare data. Acolo e liniste si racoare, chiar in iulie, e loc de introspectie si de detasare. Nu-l cauta niciun zurbagiu, discoteca merge doar la sfarsit de saptamana si doar pentru localnici, nu te supara nimeni, n-are cine... Frumos si trist, Borsecul te intampina cu o paragina pe care poate altul ar considera-o austera. Pentru mine, e dulce si melancolica. Vilele construite in stil romanesc de inceput de veac trecut dorm nestingherite si viseaza, probabil, stralucirea de altadata. Lipindu-ti urechile de zidurile lor, nu e mare lucru sa auzi vreun vals sau tropaitul cailor unei calesti din care, neaparat, descinde o domnita timida, fosnindu-si volanasele in cautarea marii iubiri. Arareori, din fericire arareori, somnul statiunii este intrerupt de caderea vreunei bucati de perete, a vreunui acoperis... Nu investest

In aproximativ un sfert de ora, vara asta minunata se va termina... Tot atunci, vacanta extraordinara de care am avut parte (ce oi fi facut s-o merit?) va trece in dulci amintiri... Multumesc Cerului si oamenilor minunati pe care i-am avut alaturi si de care mi-as dori sa fiu demn pe mai departe... Ce va urma?

Haverfordwest este resedinta comitatului Pembrokeshire, in sud-vestul Tarii Galilor. Este, de asemeni, al doilea oras ca marime din comitat, dupa Milford Haven. Numele orasului inseamna, de fapt, "vad pentru vacile grase", din engleza veche ( hæfar =heifer, vaci grase). Este atestat documentar inca din secolul al XII-lea, la aparitia in zona a primului castel, in jurul anului 1110. Ulterior, orasul a crescut rapid, in jurul castelului si al Bisericii St. Martin's (asezarea fiind numita Castletown, apoi raspandindu-se inspre zona High Street. A devenit imediat capitala coloniei engleze Roose, si, datorita pozitiei sale geografice, centrul comercial din Dyfed-ul de vest, ramanand astfel pana in zilele noastre. Cele cateva zile pe care le-am petrecut acolo au fost insuficiente sa-mi pot da seama de geografia labirintica a orasului, dar au fost suficiente sa ma incarc pentru multa vreme de vraja lui aparte. Gotic, romantic, excelent conservat, armonios si discret modernizat,

N-am intentia sa vorbesc despre ce e Stonehenge, sau sa ma lansez in cine stie ce elucubratii pseudostiintifice prin care sa ma dau de ceasul mortii sa demonstrez cat de mare importanta are monumentul megalitic pentru cultura mondiala. Vreau doar sa tin minte ca eu (chiar eu) am fost acolo pe o vreme ploioasa si vantoasa (cum altfel? As fi fost dezamagit...) din august 2008. Cert e ca n-am gasit corespondenta intre ce imi imagin am, vazand poze si citind carti de-a lungul timpului si ce am gasit acolo. Credeam cu tarie intr-un monument singuratic, enigmatic si singuratic, pe un teren deschis si salbatic din Anglia. M-am pomenit in fata unui complex turistic amenajat cum numai englezii stiu, cu parcare (cu plata, fireste), cu taxa de vizitare, magazin de suveniruri, alee cu balustrada si multi japonezi cu aparate foto, extaziindu-se in stilul caracteristic. Monumentul insusi e ingradit, delimitarea fiind un cerc cu un diametru mult mai mare, in asa fel incat niciun turist sa nu poata sa

Cunoscand multa lume, ai ocazia sa afli multe lucruri... Cineva mi-a povestit despre altcineva care are un loc preferat de weekend... Zetea, judetul Covasna. Impatimit de calatorii, sar pe internet si incerc sa aflu cat mai mult. Un site mi-a oferit niste informatii care m-au determinat sa merg acolo cu prima ocazie. Spuneau ei ca e un excelent si linistit lac de acumulare, pe malurile caruia se intind vile cochete si pensiuni. Ideal, nu? Ca viata bate filmul stiam cu totii; invatam insa incet-incet ca bate si site-urile. Am aflat asta ducandu-ma la Zetea in augusta mea persoana. Localitatea nu e nicidecum in Covasna, e in Harghita, mai precis in inima judetului. Pe drum, primul lucru deosebit pe care l-am vazut l-au constituit portile atipice: mari, de cetate, pictate si cu inscriptii pe ele (numai in maghiara, desigur). Practic, nu conta daca au si garduri; m-am amuzat copios, de altfel, vazand o asemenea poarta care nu se continua cu niciun gard pe o latura... Am intrat si in locali