Steaua cu nume
Fac parte dintr-o generație norocoasă, până la urmă, pentru că, în pofida lipsurilor de tot felul pe care copilăria și adolescența mea le-au înregistrat fidel și plenar, am avut și privilegii de care cei de azi sunt atât de lipsiți. Am avut, de exemplu, privilegiul de a viziona în premieră montarea TVR din '83 a „Stelei fără nume” a lui Sebastian, care mi-a mers direct la inimă prin distribuție, prin nota de ezoteric, prin coloană sonoră. Eniko Szilagyi a creat o Monă desăvârșită, Florin Zamfirescu un Miroiu etalon, iar Grig construit de Ovidiu Iuliu Moldovan nu putea fi altfel. Sunt doar câteva exemple și pentru că au trecut aproape treizeci ani până să revăd înregistrarea, imaginația mea i-a adăugat, în timp, alte superlative. Televiziunea publică a redescoperit-o destul de recent și a difuzat-o de atunci de vreo câteva ori. Spre marea mea bucurie, un iubitor al culturii a postat-o pe Youtube și poate fi vizionată oricând aici. În primăvara lui 2013, mi-a venit năstrușnica ide