Treceți la conținutul principal

это - очень красивая страна!

Mă aflam zilele trecute în Râşnov. Văzusem cetatea de vreo trei ori. Voiam să văd oraşul, care, ca toate oraşele transilvănene, şi-a păstrat centrul medieval. Era un fel de sărbătoare acolo, care mă făcea să mă simt neconfortabil. Nişte boxe enorme care revărsau false acorduri populare printre nenumărate tarabe cu roşii şi pepeni, aşezate în faţa caselor din care cele mai tinere au mai mult de un secol. Erau terase unde stăteau tineri ebriecioşi şi veseli.
Văzuserăm centrul. Îmi doream de mult, n-a fost cea mai bună ocazie, dar fie şi aşa, îmi împlinisem dorinţa. Ne întorceam la maşină.
De nicăieri, lângă noi s-au iţit două tinere care, într-o engleză foarte subţire, ne-au întrebat de unde se poate lua autobuzul spre Braşov. Nu ştiam. Ne-am oferit să le ducem noi. S-au luminat, îngrijorându-se doar, din prea mult bun simţ, de posibilitatea de a deranja. N-au deranjat, dimpotrivă.
Am aflat că erau din Sankt Petersburg, că au plecat cu rucsacul în spate prin România, că erau aici de trei zile şi erau copleşite. Văzuseră multe, multe şi nu se mai săturau. Ştiau că minunatul castel de la Bran nu fusese al lui Dracula. Au râs de mercantilismul ideii. Voiau să vadă Peleş. Ne-au întrebat de Sighişoara. Voiau totul.
Afirmaţia din titlu o spuseseră ele, în engleza lor subţire: "You have very beautiful country". Adică "Aveţi o ţară foarte frumoasă". Mi-aş fi dorit să le filmez, să le înregistrez, să se audă peste tot. Să audă şi cei care o defăimează obsesiv şi arţăgos, din inima ei sau de aiurea, cei care trăiesc aici şi "asta le ocupă tot timpul".
Mă îndoiesc că postarea asta reuşeşte să transmită ce am simţit eu atunci. Ce bine mi-era că eram la Râşnov, România, o ţară foarte frumoasă. Dar e tot ce pot să fac. Deocamdată.

Comentarii

  1. Nu-i putin ceea ce faci si o faci foarte bine.
    Felicitari!
    Scuze!
    E voie?
    Am trecut pe aici,de pe la "O fotografie" si nu-mi pare rau.
    Dar nu puteam sa plec fara un :Buna ziua! (seara)
    Alexandru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur ca e voie! Bun venit in lumea mea!
    Si multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt aici

...și mă încearcă doruri nelămurite. Aș vrea să fug, să hoinăresc, să fiu nomad o vreme. Să fiu departe de tot ce înseamnă aici și acum, de o după-amiază de duminică brusc prea caldă, o după-amiază lâncedă și inutilă de mai. Să fiu unul din Cireșarii lui Chiriță, într-o vacanță plină. Să fiu adolescent iar. Cred că încă sunt.
Afară plânge amarnic un copil mic. Plânge de parcă toată viața lui micuță e în pericol. Dar nu e. Plânge și se oprește. Până și el se satură. Alții, mai mari, bat mingea și răcnesc la un gol, unii de bucurie, alții de ciudă. Uneori se bat. Vin mașini cu muzici îndoielnice, bubuind. Se strigă vecini de sus în jos și de jos în sus. Nimic nou, nimic extraordinar. Vreau să fug.
Vara trecută, am stat o săptămână în Renania. Am avut, din momentul sosirii, o ciudată și foarte prezentă senzație de acasă, eram unde trebuie, mă trezisem dintr-un vis complicat. Dacă cineva ar dovedi migrația sufletelor, aș fi gata să jur că am fost vreun teuton cândva.
Iubesc, firește, Tran…

Încă un an

Mă tot lupt cu mine să nu scriu, că n-am ce, dar, în fond, postarea se poate șterge oricând. De la o vreme, toată viața mea e dată pe repede înainte, așa că am sentimentul că abia am făcut un bilanț de sfârșit de an. E neliniștitor.
Totuși, e o seară plăcută. Ascult un concert al lui Cat Stevens - nici nu știam, spre rușinea mea, ce muzică diversă are - și citesc o carte subțire, de vacanță. Iar, în atmosfera asta neobișnuit de liniștită, oricât aș încerca să mă ascund de lume și de mine, moare încă un an și un pic și eu, odată cu el. Și, dacă ar fi vorba numai de mine, încă aș putea să ridic din umeri și să spun „asta e”. Din păcate, e mult mai complicat.
Într-un larg context sumbru, cu tensiuni politice, cu aberații economice, miasme de război și mulți, mulți oameni valoroși plecați în lumi albastre, eu am trăit, dacă nu încă un an, atunci o zi după alta într-o tihnă autoimpusă, ținându-mi, fără prea multe complexe, capul în nisip și izolându-mă cu grijă. Chiar și vacanța tradiționa…

Bezid

Că trăim într-o ţară halucinantă, almodovariană, că de prea multe ori devin convins că de fapt am un vis absurd şi-mi vine să mă ciupesc sau să mă muşc singur, căci realitatea nu poate fi asta, că în jurul nostru patologicul a înlocuit socialul, sunt tot atâtea truisme şi da, acesta e un mod nefericit de a deschide o nouă postare pe blog.Este, totuşi, felul meu de a mă justifica de ce îmi provoacă o bucurie dincolo de cuvinte (şi dincolo de normal, mă tem să spun) să mă aflu, în răstimpuri, în locuri aspaţiale şi atemporale, enclave unde aberaţiile ministeriabililor, dacă se aud, se aud îndepărtat, printr-un zid antifonant pe care deja l-a scris istoria.
BEZID este un cuvânt ciudat, care e de fapt un nume propriu al unui sat unde, într-un fel sau altul, se trăieşte; pierdut prin judeţul Mureş, la aproximativ 45 de km de reşedinţă, pe lângă mai cunoscutul, poate, Sângeorgiu de Pădure. Vorbim, de fapt, de Bezidul Nou, căci cel vechi se află pe fundul unui lac de acumulare încă de la sfâr…