Ghelinţa




În peregrinările noastre prin locuri mai degrabă necunoscute, şi sunt atât de multe în ţara asta, am descoperit încă o comoară, cunoscută mai bine de către UNESCO, în al cărui patrimoniu este, decât de noi, muritorii de rând.
E vorba de o biserică veche de mai bine de şapte secole, de rit catolic, discret găzduită de Ghelinţa, un sat secuiesc aflat în apropiere de Covasna. Fortificat cum numai transilvănenii au ştiut, aşezământul este surprinzător prin mixtura de stiluri arhitectonice adunate laolaltă, prezentând o navă tăvănită şi un cor gotic cu absidă poligonală şi boltă pe nervuri. Din ceea ce a încercat să ne explice prin semne femeia peste care am dat într-o după amiază tare friguroasă de sâmbătă, care nu rupea deloc româneşte, deşi dădea cât de cât semne că ar înţelege, biserica a fost modificată de-a lungul secolelor.
Construită în 1245 în cinstea Sfântului Imre, se bucură de o pictură interioară de o mare frumuseţe şi valoare, executate, se pare, la începutul secolului al XIV-lea, reprezentând scene din viaţa lui Hristos şi legenda Sfântului Ladislau.
Tavanul este casetat de stil renascentist, decorat cu motive heraldice şi florale, datând, se pare, din 1628.
Dincolo de datele seci, impresionantă este liniştea din jur, te înfioară simplitatea şi austeritatea zidurilor fortificaţiei exterioare; micul cimitir de alături, cu unele morminte uitate de timp, te duce într-o adâncă reverie.
E drept că, în aceeaşi localitate, deloc mică, se mai înalţă turlele trufaşe ale unei veritabile catedrale, în mod evident mai nouă şi suficient de impresionantă, nu numai pentru un sat transilvan. Însă puţina mea erudiţie în domeniu mă împiedică să fac vreo comparaţie. Străvechea biserică fortificată e un loc pe care merită să-l porţi permanent într-un colţ de suflet.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De aproape treizeci de ani

De toamnă, deja

Sfârșit de an atipic