Şi, din nou, La mulţi ani!
E ciudat, mi se pare neobişnuit să mă aflu deja, din nou, aici în ajunul unui Nou An, care va trece mai repede decât cel care se termină, care a trecut mai repede decât cel dinainte... Se grăbeşte planeta? Mă grăbesc eu? Către ce oare? De ce oare? Încerc să mă adun, să fac un nou bilanţ, care să nu fie contabilicesc. A fost un an cu multe emoţii neaşteptate, sau cu neaşteptat de multe emoţii, nu neapărat faste, dar cele rele să se spele... N-am mai ajuns la Stonehenge, nici nu mi-aş mai fi dorit atât de repede, dar am ajuns până la Drobeta... N-am mai văzut Sarmizegetusa Ulpia, dar am văzut Sarmizegetusa Regia. Şi am continuat să văd oraşe şi cetăţi medievale, să le ascult poveştile, să le trăiesc nedesluşit misterele, să le zăresc, cu coada ochiului, umbrele... Sunt şi-i voi fi recunoscător din adâncul inimii celei care a făcut toate astea posibile încă o dată şi încă o dată, chiar dacă ar fi putut să se bucure de o companie mult mai agreabilă decât a mea. N-ar fi fost greu, dar am fo