Treceți la conținutul principal

Adio, 2008! La multi ani!

"Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a petrecut..."
Asa am sa incerc sa fac, desi e greu... Unul din cei mai buni ani din viata mea isi ia adio, lasandu-ma cu sumedenie de intrebari legate de motivele pentru care Dumnezeu a fost atat de bun cu mine...
Mai presus de realizari, de achizitii, de norocul care m-a insotit tot timpul, au fost bucuria de a-i vedea pe cei dragi sanatosi si linistiti, bucuria de a-mi redescoperi prietenii cei minunati, atatia cate degete la o mana, dar extraordinari...

Happy new year, happy new year!
May we all have a vision now and then
Of a world where every neighbor is a friend...
May we all have our hopes, our will to try,
If we don't, we might as well lay down and die...
(ABBA - "Happy New Year")


... Au fost calatoriile, locurile magice pe care le-am vazut, de la Sarmizegetusa la Stonehenge, de la cetatile medievale transilvane la cetatile medievale britanice... calatorii de care m-am bucurat pe deplin, cu toata recunostinta fata de cei care le-au facut posibile si care mi-au suportat si toanele, si extazul...
... A fost bucuria mare, de ce nu, de a ajunge sa pot sa spun "sunt profesor gradul I" si sa ma mandresc ca am multumit comisia, nesperat de indatoritoare si cu mult simt al umorului...
Le multumesc tuturor, va multumesc tuturor, nu prin scris, ci prin gand, pentru ca fara voi, fara nobletea voastra sufleteasca si fara delicatetea fara limite de a-mi fi alaturi, probabil as sta acum, numarand orele pana cand anul se termina. De fapt stau si le numar, dar cu strangere de inima, caci s-a mai dus un an, de tot, irevocabil, lasandu-ma senin, fericit, ajutat sa inteleg care sunt marile bucurii ale vietii...

Who can say what we'll find,
What lies waiting down the line
In the end of... 2009...
(ABBA - "Happy New Year")

Sa-mi ajute bunul Dumnezeu mai departe, ca stie El atat de bine de ce am nevoie si, mai ales, sa fiu capabil sa merit ceea ce mi se ofera...

LA MULŢI ANI FERICIŢI!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt aici

...și mă încearcă doruri nelămurite. Aș vrea să fug, să hoinăresc, să fiu nomad o vreme. Să fiu departe de tot ce înseamnă aici și acum, de o după-amiază de duminică brusc prea caldă, o după-amiază lâncedă și inutilă de mai. Să fiu unul din Cireșarii lui Chiriță, într-o vacanță plină. Să fiu adolescent iar. Cred că încă sunt.
Afară plânge amarnic un copil mic. Plânge de parcă toată viața lui micuță e în pericol. Dar nu e. Plânge și se oprește. Până și el se satură. Alții, mai mari, bat mingea și răcnesc la un gol, unii de bucurie, alții de ciudă. Uneori se bat. Vin mașini cu muzici îndoielnice, bubuind. Se strigă vecini de sus în jos și de jos în sus. Nimic nou, nimic extraordinar. Vreau să fug.
Vara trecută, am stat o săptămână în Renania. Am avut, din momentul sosirii, o ciudată și foarte prezentă senzație de acasă, eram unde trebuie, mă trezisem dintr-un vis complicat. Dacă cineva ar dovedi migrația sufletelor, aș fi gata să jur că am fost vreun teuton cândva.
Iubesc, firește, Tran…

Încă un an

Mă tot lupt cu mine să nu scriu, că n-am ce, dar, în fond, postarea se poate șterge oricând. De la o vreme, toată viața mea e dată pe repede înainte, așa că am sentimentul că abia am făcut un bilanț de sfârșit de an. E neliniștitor.
Totuși, e o seară plăcută. Ascult un concert al lui Cat Stevens - nici nu știam, spre rușinea mea, ce muzică diversă are - și citesc o carte subțire, de vacanță. Iar, în atmosfera asta neobișnuit de liniștită, oricât aș încerca să mă ascund de lume și de mine, moare încă un an și un pic și eu, odată cu el. Și, dacă ar fi vorba numai de mine, încă aș putea să ridic din umeri și să spun „asta e”. Din păcate, e mult mai complicat.
Într-un larg context sumbru, cu tensiuni politice, cu aberații economice, miasme de război și mulți, mulți oameni valoroși plecați în lumi albastre, eu am trăit, dacă nu încă un an, atunci o zi după alta într-o tihnă autoimpusă, ținându-mi, fără prea multe complexe, capul în nisip și izolându-mă cu grijă. Chiar și vacanța tradiționa…

Bezid

Că trăim într-o ţară halucinantă, almodovariană, că de prea multe ori devin convins că de fapt am un vis absurd şi-mi vine să mă ciupesc sau să mă muşc singur, căci realitatea nu poate fi asta, că în jurul nostru patologicul a înlocuit socialul, sunt tot atâtea truisme şi da, acesta e un mod nefericit de a deschide o nouă postare pe blog.Este, totuşi, felul meu de a mă justifica de ce îmi provoacă o bucurie dincolo de cuvinte (şi dincolo de normal, mă tem să spun) să mă aflu, în răstimpuri, în locuri aspaţiale şi atemporale, enclave unde aberaţiile ministeriabililor, dacă se aud, se aud îndepărtat, printr-un zid antifonant pe care deja l-a scris istoria.
BEZID este un cuvânt ciudat, care e de fapt un nume propriu al unui sat unde, într-un fel sau altul, se trăieşte; pierdut prin judeţul Mureş, la aproximativ 45 de km de reşedinţă, pe lângă mai cunoscutul, poate, Sângeorgiu de Pădure. Vorbim, de fapt, de Bezidul Nou, căci cel vechi se află pe fundul unui lac de acumulare încă de la sfâr…