Un alt tinut secuiesc...

Cunoscand multa lume, ai ocazia sa afli multe lucruri...
Cineva mi-a povestit despre altcineva care are un loc preferat de weekend... Zetea, judetul Covasna.
Impatimit de calatorii, sar pe internet si incerc sa aflu cat mai mult. Un site mi-a oferit niste informatii care m-au determinat sa merg acolo cu prima ocazie. Spuneau ei ca e un excelent si linistit lac de acumulare, pe malurile caruia se intind vile cochete si pensiuni. Ideal, nu?

Ca viata bate filmul stiam cu totii; invatam insa incet-incet ca bate si site-urile. Am aflat asta ducandu-ma la Zetea in augusta mea persoana.
Localitatea nu e nicidecum in Covasna, e in Harghita, mai precis in inima judetului. Pe drum, primul lucru deosebit pe care l-am vazut l-au constituit portile atipice: mari, de cetate, pictate si cu inscriptii pe ele (numai in maghiara, desigur). Practic, nu conta daca au si garduri; m-am amuzat copios, de altfel, vazand o asemenea poarta care nu se continua cu niciun gard pe o latura...

Am intrat si in localitatea propriu-zisa, cautand si cetatea omonima. Surpriza... Sat secuiesc tipic, case cu obloanele trase, liniste, mai nimeni pe strazi. Am deschis geamul masinii, incercand sa vedem din ce parte ne miroase a lac de acumulare... nu mirosea de niciunde. Cand masina a parasit localitatea, ne-am panicat si ne-am intors, sa intrebam pe cineva. Pe cine, Doamne?! Nimeni nu stia romaneste... nici doi pusti care au iesit pe biciclete ("nu stiu romaneste"), nici o doamna in varsta pe care am gasit-o pe o ulita ("Nem tudom")...

Realitatea e alta. Dupa Zetea, vine o localitate care se numeste Subcetate, urmata de o alta, care se cheama Varsag. Intrarea in aceasta din urma e flancata de lacul de acumulare despre care se vorbeste pe site si care este, intr-adevar, minunat.

Totusi, lacul (pe malurile caruia n-am gasit acea salba de pensiuni...) nu e singura surpriza pe care Varsagul o are de oferit. Una neplacuta e aceea ca drumul, excelent pana la un punct, se termina brusc, continunandu-se cu unul de tara, pe care iti faci masina zob.
La o rascruce gasesti o harta a locului, predominant in maghiara, in spatele careia e un soi de bufet tinut de o doamna care mai rupe cate ceva pe romaneste. Spre stanga se ajungea la cetate ("Cetatea nu asa frumos"), iar spre dreapta, la o cascada cu un nume imposibil de rostit ("cascada mult mai frumos").
Am spus "igen" si "koszonom" si am luat-o catre cascada. Niciun indicator, ratacire, intrebat, incercat sa intelegem din romana cu 75% maghiara, am mai omorat putin masina si am ajuns intr-un tarziu... A meritat pe deplin, nimic de zis. Frumoasa, salbatica, racoroasa, cascada cu nume numai de secui cunoscut are un singur indicator, la 50 metri distanta de ea. Multumim frumos, de acolo e suficient sa iesi din masina si o auzi...

Tentativa noastra de a ajunge ulterior la cetate s-a dovedit mult prea temerara. Din pacate, calea de acces poate fi practicata la pas (nici nu stiu cat e pe acolo, undeva intre 3 si 5 km, doamna de la bufet nu stia numeralul in romaneste), sau cu un vehicul corespunzator (ATV, 4x4...) Pacat...
Una peste alta, zone de o frumusete rara, asa cum sunt nenumarate in tara noastra atat de speciala. M-as bucura, totusi, daca si locuitorii de acolo ar invata romaneste, macar pe masura banilor pe care guvernul roman ii aloca pentru educarea lor. M-as mai bucura sa dispara steagul maghiar ce flutura falnic pe o vila din zona, anuntand parca o cucerire de reduta...sau, de ce nu, sa fluture alaturi de steagul romanesc... Attila a trecut de mult in istorie...
De fiecare data, secuii s-au dovedit insa niste oameni minunati, primitori, indatoritori, in locurile, la gazduirile si la meniurile carora te intorci intotdeauna cu drag.

Nu neaparat si in zona Zetea-Varsag...