Haverfordwest, un oras de jucarie





Haverfordwest este resedinta comitatului Pembrokeshire, in sud-vestul Tarii Galilor. Este, de asemeni, al doilea oras ca marime din comitat, dupa Milford Haven.
Numele orasului inseamna, de fapt, "vad pentru vacile grase", din engleza veche (hæfar=heifer, vaci grase). Este atestat documentar inca din secolul al XII-lea, la aparitia in zona a primului castel, in jurul anului 1110. Ulterior, orasul a crescut rapid, in jurul castelului si al Bisericii St. Martin's (asezarea fiind numita Castletown, apoi raspandindu-se inspre zona High Street. A devenit imediat capitala coloniei engleze Roose, si, datorita pozitiei sale geografice, centrul comercial din Dyfed-ul de vest, ramanand astfel pana in zilele noastre.Cele cateva zile pe care le-am petrecut acolo au fost insuficiente sa-mi pot da seama de geografia labirintica a orasului, dar au fost suficiente sa ma incarc pentru multa vreme de vraja lui aparte. Gotic, romantic, excelent conservat, armonios si discret modernizat, Haverfordwest mi s-a parut a fi un oras de jucarie. Nu cladiri din beton si sticla de inaltimi ametitoare, nu bulevarde largi si multe centre comerciale, ci stradute cochete, inguste, marginite de magazine care par a fi acolo de multa, multa vreme.
Pentru un roman obisnuit cu forfota, cu masini luxoase din care zbiara cate un Florin Salam, dar un roman care tine la propria tinuta si liniste, Haverfordwest este un paradis. Pare o statiune aparent parasita; dupa 5 dupa-amiaza, cand magazinele se inchid, si dupa ce a trecut "the rush hour", plimbarea prin centru este o experienta unica. Rar de tot gasesti cate un britanic tipic plimbandu-si cainele de rasa sau cate un adolescent care se grabeste pe undeva. In rest, omniprezenta liniste te impresioneaza.
Pe langa cetatea, destul de degradata, care domina orasul si care adaposteste si muzeul, am avut surpriza sa gasesc ruinele unei biserici din vremuri imemoriale. M-as fi asteptat sa gasesc si ceva turisti, eventual asiatici, cu aparatele lor de fotografiat. Nu era nimeni... piatra zidurilor stravechi era tacuta ca si imprejurimile...
In aceeasi dupa-amiaza, urcand pe niste trepte intunecoase si umede, am dat peste un cimitir vechi, dominat, fireste, de o biserica tipic britanica, gotica, austera, excelenta pentru a filma scene de film horror. Amuzamentul sinistru l-a constituit o placuta pe care scria ca vizitatorul este oricand binevenit... dar biserica era incuiata, desigur. Si aceeasi liniste, omniprezenta...
Iar oamenii, atatia cati mi-a fost dat sa vad, sunt minunati, relaxati, iti zambesc, nu manifesta niciodata semne de nerabdare, nu claxoneaza in trafic (e chiar o ofensa sa claxonezi pe cineva... n-am putut sa nu zambesc amar in sinea mea gandindu-ma la nuntile noastre neaose si la sirenele care te umplu de "bucuria" tinerilor...).
Sa mai mentionam ca Haverfordwest este orasul natal al actorului Christian Bale.
De vazut, neaparat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De aproape treizeci de ani

De toamnă, deja

Sfârșit de an atipic